Prof. univ. dr. Doru Buzducea: Moment istoric! Asistența socială, pentru prima dată domeniu de doctorat în România

După ce a ridicat România în picioare pentru asistența socială, demersurile de afirmare a profesiei de asistent social întreprinse de profesorul Doru Buzducea și colaboratorii săi marchează un moment istoric în evoluția învățământului superior din domeniu. Pentru prima dată, asistența socială este recunoscută ca domeniu autonom de doctorat, fiind acreditați și primii conducători de doctorat la nivel național. Despre acest moment și implicațiile sale, ca și despre provocările asistenței sociale în România actuală, am avut onoarea să discutăm cu profesorul Doru Buzducea, președintele Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR) și decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București.

Rep. Domnule profesor, recent ați fost nominalizat în proiectul “100 de chipuri românești”. Oamenii v-au votat, într-un număr impresionant chiar. Ce le transmiteți românilor care v-au votat?

D.B. În primul rând vă mulțumesc pentru atenția ce mi-o acordați, mă bucur că jurnaliștii ce ne-au oferit sprijinul pe întreg cuprinsul țării în cadrul campaniei “România se ridică în picioare pentru asistența socială” nu ne-au uitat și iată urmăresc evoluția comunității asistenților sociali din țară. A fost un periplu de dimensiuni naționale, cu mii de știri pozitive despre profesia de asistent social, cu mii de participanți la evenimentele noastre, cu zeci de jurnaliști care au dat strălucire demersurilor noastre. Referitor la invitația de a participa la proiectul “100 de chipuri românești”, o inițiativă artistică și socială prin care se dorește să se redea viitorului câteva chipuri spectaculoase actuale, o privesc ca fiind o continuare a demersurilor noastre de a readuce profesia de asistent social în imaginarul colectiv, sperând ca societatea să conștientizeze importanța și necesitatea acestei profesii. Celor care m-au votat le mulțumesc pentru faptul că au dat importanță faptelor și visurilor mele de a reda gloria și splendorile profesiei de asistent social.

Rep. Decembrie 2018 va rămâne o lună de referință în istoria asistenței sociale din România. În urma unor eforturi de lungă durată, asistența socială a devenit disciplină autonomă la nivel doctoral, fiind abilitate, în acest context, și primele nouă cadre didactice care vor conduce doctorate în acest domeniu. Ce ne puteți spune despre această notabilă realizare?

D.B. Într-adevăr vorbim de o realizare istorică. Să sperăm că și cronicarii viitorului vor relata acest moment notabil, așa cum frumos l-ați definit. Pentru prima dată în România, asistența socială devine domeniu de doctorat, iar recent la Universtitatea din București au fost abilitate primele nouă cadre didactice din Consorțiul Universitaria care vor putea coordona doctorate în domeniul asistenței sociale. O realizare care va aduce notorietate și prestigiu atât profesiei de asistent socială cât și școlilor care pregătesc la nivel universitar specialiști în asistență socială.

Programe de doctorat în asistență socială există la universități de prestigiu din spațiul nord-american (ex. Colombia University, New York University, University of North Carolina, Pennsylvania State University, Boston University, Rutgers, the State University of New Jersey) și european (ex. University of Manchester, University of Warwick, Lund University) aflate în top 200 QA University Rankings 2018.

Specializarea de Asistență Socială ca domeniu universitar a fost înființată în România încă din 1929 și a funcționat sub denumirea de Școala Superioară de Asistență Socială “Principesa Ileana” din București (cu durata de 4 ani) până la desființarea sa de către regimul comunist. După decembrie 1989, programul universitar de pregătire în domeniul asistenței sociale a fost reintrodus inițial în cele mai mari universități din România: București, Cluj, Iași și Timișoara. La ora actuală există la nivel național un număr de 23 de universități care au programe acreditate de formare inițială și de studii masterale în domeniul asistenței sociale. Până în prezent, au absolvit peste 40.000 de studenți această specializare. Dintre aceștia, cei care urmează o carieră de cercetare sau universitară nu au avut până în acest moment decât opțiunea de a urma un doctorat în domeniul asistenței sociale în străinătate sau posibilitatea să opteze pentru domenii conexe.

Înființarea în cadrul școlilor doctorale a domeniului asistență socială va conduce la motivarea specialiștilor din domeniul asistenței sociale pentru cercetarea avansată, urmând teme de cercetare de interes internațional. În același timp, studiile doctorale în asistență socială vor contribui la dezvoltarea și profesionalizarea domeniului asistenței sociale prin îmbunătățirea programelor, metodelor și tehnicilor de intervenție specifice.

Rep. În data de 10 ianuarie 2019 veți susține prezentarea “Evoluția profesiei de asistent social în România: de la tradiție la provocările actuale” în cadrul secțiunii Științe Sociale a Institutului de Cercetări al Universității din București. Care sunt provocările actuale ale asistenței sociale la nivel național?

D.B. Prezentarea de pe data de 10 ianuarie va include evoluția României în cadrul tendințelor de dezvoltare a profesiei de asistent social în contextul mai larg al procesului de globalizare și dezvoltare internațională. În România, ca peste tot în întreaga lume, profesia de asistent social se află în expansiune întrucât și-a dovedit eficiența. Sistemele de asistență socială aduc beneficii sociale și economice indirecte comunităților locale care au înțeles acest fapt și care investesc în dezvoltarea resurselor umane din domeniul serviciilor sociale. Networkingul global indică o nouă reașezare a profesiei.

În România, așa cum ne arată cercetările realizate de către Comisia de Cercetare a CNASR, aproximativ 88% dintre asistenții sociali sunt de gen feminin, peste 60% dintre aceștia au între 30 și 49 de ani iar un procent de 62% au deja treapta de competență specialist sau principal, deci au o experiență profesională notabilă.

Aproximativ ¾ dintre asistenții sociali din România absorbiți pe piața muncii sunt angajați la stat, în sistemul public de asistență socială, în timp ce 1 din 5 asistenți sociali lucrează în mediul neguvernamental, iar mai puțin de 1% lucrează în regim de liberă practică, având cabinete individuale sau societăți profesionale de asistență socială.

Din perspectiva domeniilor de practică, peste 70% lucrează în DGASPC-uri (protecția copilului, dar și cu persoanele adulte), în SPAS-uri (administrația locală), în domeniul sănătății și al persoanelor cu dizabilități. Prezența asistenților sociali este mult mai redusă în asistarea persoanelor vârstnice, în domeniul justiției, al asistenței sociale comunitare, al persoanelor fără adăpost și a victimelor violenței domestice.

Distribuția geografică a asistenților sociali este concentrată în centrele universitare mari, cu tradiție în formarea asistenților sociali și cu oportunități mai mari în privința obținerii locurilor de muncă. În același timp, un număr mare de asistenți sociali găsim în acele județe în care serviciile de asistență socială sunt mai dezvoltate (ex. Alba, Bacău, Vaslui). La polul opus, asistenții sociali sunt mai puțini prezenți în județele din imediata apropiere a marilor centre universitare (ex. Giurgiu, Teleorman, Ialomița, Călărași, Tulcea, Brăila, Sălaj). Explicația constă în migrarea acestora pentru studii, dar și pe fondul oportunităților reduse de a-și găsi un loc de muncă în aceste județe.

Marea majoritate a asistenților sociali (88.6%) lucrează în mediul urban și doar 11,4% în mediul rural, la sate și comune. Această distribuție reflectă slaba reprezentare a asistenților sociali calificați în mediul rural, confirmată atât de către recensământul SPAS-urilor realizat de către Banca Mondială în 2014, cât și de studiul realizat de către CNASR în 2015 asupra asistenților sociali de la nivel local.

Recensământul SPAS-urilor (care a inclus 3.140 de primării) realizat de către Banca Mondială în 2014 a evidențiat faptul că 38% din localitățile din mediul rural și 9% din orașele foarte mici nu aveau înființate SPAS-uri, deși Legea 292/2011 a Asistenței Sociale prevede obligativitatea ca toate localitățile să aibă astfel de servicii! De asemenea, în mediul rural doar 31% dintre SPAS-urile existente aveau angajați asistenți sociali. Deficitul de personal în sistemul național de asistență socială era estimat la 11.000 de persoane.

Toate aceste date indică o situație îngrijorătoare cu privire la personalul care se ocupă de problemele de asistență socială la nivel local: asistenții sociali sunt minoritari în sistemul de asistență socială de la nivel rural!

Totodată, utilizarea unor funcții administrative pentru activități specializate de asistență socială permite angajarea de persoane cu calificări din alte domenii, precum și transformarea profesiei de asistent social într-una birocratică, administrativă. În plus, atașarea etichetei „asistent social” unor persoane care nu au pregătirea universitară stabilită prin lege, afectează grav identitatea profesiei și induce în eroare opinia publică.

Această stare de fapt este întreținută de insuficienta reglementare a modalităților de ocupare a posturilor de asistent social, fiind necesar ca astfel de funcții să fie ocupate numai de persoane care au absolvit studii de specialitate (conform Legii 466/2004 privind statutul profesiei de asistent social) și care au aviz de exercitare a profesiei eliberat de către CNASR.

În condițiile în care la nivel local întâlnim de cele mai multe ori personal insuficient, fără pregătire de specialitate, supra-aglomerat, cu multe activități administrative, preocupat mai mult de aspectele birocratice și mai puțin de activități de prevenire sau de intervenții specializate, care presupun existența unor abilități și deprinderi specifice, considerăm că dreptul cetățenilor români de a avea acces egal la servicii de asistență socială nu este respectat pe deplin!

Din aceste considerente milităm pentru creșterea numărului de asistenți sociali în sistem, pentru a spori calitatea și nivelul serviciilor de asistență socială pentru toate categoriile de beneficiari.

De asemenea, pentru a atrage asistenții sociali în sistem este nevoie și de o politică de personal adecvată. Aici aș enumera: îmbunătățirea salarizării din sistemul public, asigurarea de supervizare profesională, respectarea standardelor privind încărcătura de cazuri pentru un asistent social, asigurarea resurselor necesare desfășurării activităților dar și investiția în formarea continuă.

Rep. Sunteți decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, cea mai mare facultate de profil din țară. Cum vedeți evoluția celor două specializări (Sociologia și Asistența Socială) la nivelul învățământului superior craiovean?

D.B. Privesc Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București, pe care o conduc la ora actuală, ca pe un loc al memoriei colective, un loc în care s-au format mulți dintre cei care predau și conduc facultățile similare de la nivel național. Ne leagă colaborări și prietenii față de învățământul universitar craiovean de specialitate. Privesc Universitatea din Craiova ca pe un pol important din punct de vedere academic. Craiova este și va rămâne centrul universitar al Olteniei!